Termenul „burnout” există în terminologia psihologilor de aproape o jumătate de secol. În 1974, terapeutul american de origine germană Herbert Freudenberg scria cartea „Burnout: The High Cost of High Achievements”. Freudenberg descria bournout-ul ca pe o afecțiune complexă care implică epuizare pe mai multe planuri: fizic, mental și emoțional.
Sindromul Burnout este sindromul epuizării profesionale și poate afecta orice persoană expusă la stres de durată. Definiția dată acestui sindrom a evoluat în timp, de la „stare de epuizare vitală”, la „stres cronic la locul de muncă, negestionat cu succes”.
De la 1 ianuarie 2022, Sindromul Burnout va fi oficial inclus de OMS în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD), adică devine în mod oficial boală. Această decizie, luată încă din 2019, vine după zeci de ani în care s-a dezbătut în privința celei mai potrivite definiții și în privința necesității încadrării burnout-ului ca boală.
Persoanele care ajung la burnout sunt cele care, din cauza stresului cronic acumulat, simt insatisfacție pentru activitatea desfășurată zi de zi la locul de muncă și ajung să aibă sentimente de inutilitate la serviciu.
Există mai multe stadii prin care trece o persoană până ajunge la burnout:
- dorința puternică de a se afirma;
- neglijarea propriei persoane;
- la serviciu sau acasă încep să apară situații tensionate, conflicte;
- negarea existenței unei probleme;
- izolare de familie și de prieteni;
- apariția senzației de lipsă de valoare de sine;
- apariția stărilor de anxietate;
- instalarea stărilor depresive;
- colaps emoțional, fizic și mental.
Din ce cauză apare Sindromul Burnout
- momente dificile din viață (deces, divorț, traume etc.) sau o predispoziție genetică ce pot aduce un risc de dezvoltare a acestui sindrom;
- diverse trăsături ale personalității: perfecționismul, pesimismul, labilitatea emoțională, nevoia de a deține controlul, capacitate scăzută de adaptabilitate la stres;
- mediul de lucru (volum mare de muncă, lipsa aprecierii eforturilor depuse, bullying, comunicare precară din partea superiorului ierarhic, favorizarea altor colegi – toate acestea creează frustrare pentru angajat);
- alimentația nesănătoasă;
- lipsa celor 7-8 ore de somn pe noapte;
- timpul liber insuficient sau absența momentelor de relaxare;
- lipsa activității fizice.
Tipuri de burnout
Există trei tipuri de burnout în funcție de cauze:
- burnout individual – produs de pesimism, perfecționism, lipsa valorizării de sine;
- burnout interpersonal – cauzat de relații tensionate la locul de muncă sau acasă (din cauza tensiunii acumulate la serviciu);
- burnout organizațional – provocat de un management defectuos: deadline-uri nerealiste, cerințe peste puterile angajatului, care îi induc acestuia senzația că ar putea să-și piardă locul de muncă.
Simptome
Simptomele stresului au fost împărțite în trei categorii: epuizare fizică cu prezența simptomelor de natură fizică, simptome comportamentale asociate cu productivitate scăzută și lipsa satisfacției la serviciu și epuizare emoțională asociată cu simptome legate de sentimente și atitudini.
La început, semnele afecțiunii sunt minore și nu duc cu gândul burnout. Includ: cefalee, oboseală, lipsă de chef la locul de muncă, senzația că nu sunt realizate lucruri valoroase, modificare de dispoziție, uneori conflicte cu colegii.
Dacă primele semne nu sunt luate în seamă, sindromul se agravează și apar alte simptome:
- oboseală permanentă;
- scad dramatic motivația și energia;
- dificultăți de concentrare;
- iritabilitate pronunțată;
- izolare socială;
- refugiu în diferite vicii – alcool, tutun, droguri;
- stimă de sine tot mai scăzută;
Diagnostic
Fiecare pacient cu Sindrom Burnout este unic ca manifestări. De aceea este destul de greu de pus diagnosticul, mai ales că există și alte afecțiuni care se aseamănă ca simptome cu sindromul burnout (ex: depresia, anxietatea, sindromul de fatigabilitate cronică). Au fost create o serie de chestionare de auto-evaluare pentru diagnosticare, însă neacreditate încă. Cel mai folosit este Maslach Burnout Inventory (MBI).
Tratament
Este important de știut că burnout-ul se vindecă. Este însă nevoie de schimbarea unor condiții de la locul de muncă sau chiar de schimbarea serviciului și de modificări ale stilului de viață și ale nivelului de adaptabilitate în anumite condiții. Pentru a gestiona cu succes această afecțiune, este nevoie de:
- evaluare a nivelului de adaptabilitate;
- evitarea suprasolicitării;
- sprijin social (din partea familiei, a prietenilor);
- somn;
- alimentație sănătoasă;
- sport;
- practicarea unor activități pentru relaxarea minții și a corpului (meditații, yoga etc);
- ședințe de psihoterapie;
- rezervarea de timp pentru pasiuni.
Dacă ne referim la schimbări la locul de muncă, aceste schimbări pot include:
- un training de management al stresului;
- includerea angajaților în programe de asistare a lor în diverse probleme;
Organizația Mondială a Sănătății a întocmit o listă cu cei mai importanți factori de risc pentru sănătatea mentală a angajatului:
- tipul de muncă (cei mai expuși sunt angajații din bănci și cei din producție);
- competențele de leadership ale angajatorului;
- modul de organizare a companiei;
- competențele și aptitudinile angajaților;
- sprijinul pe care angajatorul îl oferă angajaților în vederea protejării sănătății, bunăstării și siguranței acestora.
Din păcate, în România, firmele nu sprijină angajatul atât cât ar trebui în a avea experiențe cât mai plăcute la locul de muncă, astfel încât să-și poată atinge potențialul și a avea productivitate maximă. Un studiu realizat în 2020 de Human Performance Development Internațional (organizație din România care se ocupă cu realizarea de training-uri și team building-uri), arată că 8% dintre angajații din România prezintă Sindrom Burnout, iar 25% sunt în pragul epuizării profesionale.
În cazul persoanelor care ajung la burnout, productivitatea scade cu până la 80%, dar cel mai grav este că sănătatea lor este într-un real pericol.
