Nervul vag este nervul cranian cu cea mai extinsă distribuție în corp. A fost amintit în istoria medicinei și sub numele de nerv pneumogastric, deoarece este nervul care inervează capul, gâtul, toracele și abdomenul.
Nervul vag reprezintă a zecea pereche de nervi cranieni din organismul uman. Acest nerv străbate o mare parte din corp. Pornește din cap, din zona olivei bulbare, coboară spre gât, traversează toracele și se termină în abdomen.
Nervul vag se desfășoară paralel cu artera carotidă și cu venele jugulare interne.
Partea de final a nervului vag este cunoscută în medicină sub numele de nucleu ambiguu.
Știați că nervul vag furnizează fibre parasimpatice tuturor organelor din corp, cu excepția glandelor suprarenale?
Nervul vag este cel care conferă sensibilitate atât mucoasei de la baza limbii, cât și mucoaselor faringiene și laringiene.
Știați că nervul vag este de fapt o rețea de fibre nervoase care fac legătura între creier și inimă, stomac, ficat, plămâni, intestine?
Nervul vag stă la baza reflexelor care duc la strănut, tuse și vomă.
Datorită nervului vag, omul poate afișa diverse expresii faciale și poate stabili contact vizual.
Tot nervul vag este implicat și în capacitatea omului de a vorbi și de a percepe vocile altor persoane.
Diferențele dintre ritmul cardiac la inspir și la expir oferă importante informații despre tonusul vagal.
Atunci când tonusul vagal este suficient de ridicat, acesta contribuie la reglarea nivelului de glucoză în sânge, ceea ce reduce semnificativ riscul apariției diabetului zaharat, al accidentelor vasculare cerebrale sau al bolilor cardiovasculare.
Atunci când tonusul vagal este scăzut, poate fi semn că în organism a apărut o inflamație cronică.
Dacă nervul vag este afectat unilateral, apar deficiențe care duc la paralizie flască, probleme ale mușchilor faringieni și al vălului palatin. Toate aceste probleme duc la apariția disfagiei, disfoniei și a dispneei. Principala consecință este pierderea reflexului faringian.
Dacă sunt afectate fibrele aferente viscerale, se pierde sensibilitatea la nivelul palatului moale, faringelui, laringelui, esofagului, traheei și se ajunge la apariția aritmiilor cardiace.
Atunci când nervul vag este afectat bilateral, survine decesul din cauză că inervația parasimpatică a cordului a fost întreruptă.