Efectele accidentului nuclear de la Cernobîl, produs în 1986, continuă să preocupe cercetătorii din domeniul sănătății. Noi studii au fost publicate recent de Institutul Național de Cancer al Statelor Unite.
Noi studii despre efectele genetice ale radiațiilor emise în urma accidentului nuclear de la Cernobîl
La 35 de ani de la explozia centralei nucleare de la Cernobîl, revista Science a publicat două studii de referință realizate de cercetători de la Institutul Național de Cancer (SUA) cu privire la efectele genetice ale expunerii la radiațiile ionizante produse în urma tragicului eveniment din 1986. Oamenii de știință au folosit instrumente genomice pentru a testa ipotezele cercetării.
Potrivit www.sciencedaily.com/, unul dintre studii nu a demonstrat faptul că schimbările genetice cauzate de expunerea la radiații sunt transmise copiilor. În schimb, potrivit celuilalt studiu, există schimbări genetice în tumorile persoanelor care s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian după ce au fost expuse la radiații în timpul copilăriei sau în perioada fetală.
„În ultimii ani, evoluția tehnologică înregistrată în domeniul secvențierii ADN ne-a încurajat să începem să punem unele întrebări esențiale, parțial prin intermediul analizelor genomice comprehensive realizate în cadrul unor studii epidemiologice de anvergură“, potrivit dr. Stephen J. Chanock, directorul Diviziei de Cancer, Epidemiologie și Genetică din cadrul Institutului Național de Cancer, citat de www.sciencedaily.com/
În urma accidentului de la Cernobîl, milioane de oameni din regiunile vecine au fost expuși la contaminanți radioactivi. Numeroasele studii realizate pe tema efectelor acelui accident asupra sănătății au constituit baza noilor cercetări, care au folosit tehnologie de ultimă generație în secvențierea ADN și alte instrumente genomice menite a analiza biospecimene de la oameni din Ucraina afectați de dezastrul nuclear.
Expunerea la radiații și efectele genetice
Întrebarea în jurul căreia s-a centrat primul studiu a fost dacă expunerea la radiații are ca rezultat schimbări genetice ce pot fi transmise de la părinte la copil, așa cum s-a observat în cadrul unor studii pe animale, arată sursa citată. Dr. Chanock și colegii săi au analizat, în acest sens, genomurile complete a 130 de oameni născuți între 1987 și 2002 și ale părinților acestora.
Unul sau ambii părinți au fost lucrători care au ajutat la curățarea locului accidentului nuclear sau care au fost evacuați din zonele vecine în care locuiau. Fiecare părinte a fost evaluat din punctul de vedere al expunerii prelungite la radiațiile ionizante care ar fi putut apărea în urma consumului de lapte contaminat (este vorba de laptele produs de vacile care au păscut iarbă contaminată de emanațiile radioactive). Părinții au fost expuși unei serii de doze radioactive.
Cercetătorii au analizat genomul copiilor acestora, acum adulți, pentru a vedea dacă există o creștere a unui tip de moștenire genetică de novo – schimbări genetice care apar la întâmplare în gameți (spermatozoizi și ovule) și care pot fi transmise urmașilor, dar care nu sunt observabile la părinți.
Studiul nu a demonstrat, în urma secvențierii genomului complet, o creștere a numărului sau a tipurilor de mutații de novo la copiii născuți la 46 de săptămâni sau la 15 ani de la accidentul nuclear. Așadar, descoperirile sugerează că expunerea la radiațiile ionizante rezultate în urma dezastrului de la Cernobîl au avut un impact minim sau chiar zero asupra sănătății generației următoare.
Expunerea la radiații și cancerul tiroidian
În cadrul celei de-a doua cercetări, oamenii de știință au folosit secvențiere de ultimă generație pentru a analiza schimbările genetice în cancerele tiroidiene dezvoltate de 359 de persoane ce au fost expuse, în perioada copilăriei sau în cea fetală, la radiații ionizante din iod radioactiv (I-131) și de 81 de persoane care nu fuseseră expuse la acele radiații, dar care s-au născut la mai mult de nouă luni de la accident. Riscul crescut de cancer tiroidian a fost cel mai important efect asupra sănătății observat după producerea accidentului nuclear.
Energia radiațiilor ionizante distruge legăturile chimice din AND, ceea ce duce la o multitudine de efecte adverse. Acest studiu pune accent pe importanța unui anumit tip de deteriorare a ADN-ului, care presupune întreruperi în ambele lanțuri ADN în cadrul tumorilor tiroidiene. Asocierea dintre această întrerupere a celor două lanțuri ADN și expunerea la radiații a fost mai puternică în cazul copiilor expuși la vârste mai fragede.
Mai departe, cercetătorii au identificat genele cheie în cadrul cărora modificările au permis cancerului să se dezvolte și să supraviețuiască. Ei au descoperit aceste gene în peste 95% dintre tumori, precum și o schimbare în distribuția tipurilor de mutații. Mai exact, în studiul referitor la Cernobîl, cancerele tiroidiene apărute la oameni expuși la doze mari de radiații în perioada copilăriei s-au dezvoltat, probabil, în urma unor fuziuni genetice (atunci când ambele lanțuri ADN sunt întrerupte și sunt „lipite“ între ele părțile greșite).
În ceea ce privește cancerele tiroidiene ale persoanelor care nu au fost deloc sau care au fost expuse la niveluri reduse de radiații, ipoteza cercetătorilor este că acestea sunt rezultatul unor mutații punctuale (schimbări într-un punct cheie al unei singure gene).Rezultatul studiului sugerează faptul că întreruperile la nivelul celor două lanțuri ADN pot reprezenta o schimbare genetică timpurie, produsă de radiațiile din mediu, ceea ce, implicit, favorizează dezvoltarea cancerelor tiroidiene.
„Un aspect interesant al acestei cercetări a fost posibilitatea de a corela caracteristicile genomice ale tumorii cu informația despre doza de radiație – factorul de risc care ar fi putut cauza cancerul“, potrivit dr. Lindsay M. Morton, directorul adjunct al Departamentului de Epidemiologie a Radiațiilor din cadrul Diviziei de Cancer, Epidemiologie și Genetică, citată de www.sciencedaily.com.
Cele două studii au fost publicate pe data de 22 aprilie 2021. Sursa principală: National Cancer Institute.