Boala Lyme sau borelioza este cauzată de mușcătura de căpușă, iar caracteristica sa principală este reprezentată de erupția cutanată de formă circulară. În lipsa tratamentului prompt și corespunzător, boala se poate răspândi la nivelul sistemului nervos, cauzând probleme grave și ireversibile.
Boala Lyme
Boala Lyme sau borelioza este o boală infecțioasă cauzată de infecția cu una dintre speciile de bacterii Borellia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii și Borrelia garinii, care sunt răspândite de către căpușe. Este caracterizată printr-o iritație la nivelul pielii de formă circulară denumit eritem migrator, ce apare la locul mușcăturii în decurs de aproximativ o săptămână.
Există șanse mai mari de a contracta boala dacă trăiți într-o zonă cu vegetație abundentă sau dacă petreceți timp în regiuni cu iarbă și împădurite, unde trăiesc de obicei căpușele purtătoare. În general, pentru a transmite infecția, o astfel de insectă trebuie să rămână atașată de piele timp de 36-48 ore.
Cum procedăm în cazul mușcăturii de căpușă
În cazul în care descoperiți la nivelul pielii o căpușă care are un aspect umflat, este posibil să se fi hrănit suficient pentru a transmite bacteria. Este indicat să vă păstrați calmul și să încercați să o îndepărtați cât mai curând posibil. Există disponibile mai multe dispozitive speciale pentru extras căpușe, însă este suficientă o pensetă cu vârf ascuțit. Iată ce pași trebuie să urmați, conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC):
- Folosiți vârful pensetei pentru a apuca căpușa cât mai aproape de suprafața pielii posibil
- Trageți în sus, cu o presiune constantă și uniformă. Nu răsuciți și nu striviți căpușa deoarece puteți să îi rupeți anumite porțiuni din gură, care vor rămâne atașate de piele. Dacă totuși se întâmplă acest lucru extrageți gura cu penseta; în cazul în care nu reușiți, nu insistați și lăsați pielea să se vindece
- După ce ați îndepărtat căpușa curățați bine locul cu alcool sanitar sau apă și săpun
- Nu zdrobiți căpușa între degete. Scăpați de ea introducând-o în alcool, într-un recipient sigilat sau aruncați-o în toaletă.
Simptome boala Lyme
Semnele specifice acestei afecțiuni pot varia. De obicei apar în mai multe stadii, însă uneori acestea se suprapun.
Simptome timpurii
O umflătură mică și roșie, similară celei unei ciupituri de țânțar, apare de obicei în locul mușcăturii de căpușă, dispărând în decurs de câteva zile; nu indică însă neapărat boala Lyme. În decurs de 3-30 zile de la infectare, apare eritemul specific bolii Lyme – o zonă roșie care se mărește și care are centrul gol (similară unei ținte), prezentă la aproximativ 80% dintre persoanele afectate. Această erupție se extinde lent atingând un diametru de până la 30 cm. Nu este însoțită de obicei de prurit sau dureroasă, dar pielea poate fi caldă la atingere. De reținut că deși această erupție este specifică bolii Lyme, sunt persoane care nu o dezvoltă, precum și persoane care o dezvoltă în mai multe locuri de pe corp.
Alte simptome care pot apărea:
- Frisoane;
- Febră;
- Dureri musculare;
- Oboseală;
- Dureri de cap;
- Rigiditatea gâtului;
- Noduli limfatici inflamați;
- Tulburări ale somnului;
- Probleme cu concentrarea.
Simptome ulterioare
În cazul în care nu se intervine cu tratament, infecția poate să se extindă. Astfel, eritemul migrator poate să apară pe mai multe regiuni din corp, se instalează durerea articulară (în special la nivelul genunchilor), pot apărea și probleme neurologice (inclusiv meningită, paralizie facială temporară, slăbiciune/amorțeală la nivelul membrelor, afectarea sistemului muscular).
După câteva săptămâni de la infectare, unele persoane ajung să dezvolte:
- Inflamație la nivelul ochilor;
- Inflamație a ficatului (hepatită);
- Probleme cardiace (aritmie);
- Oboseală severă.
Diagnostic și tratament boala Lyme
Deoarece multe dintre simptomele inițiale ale bolii Lyme sunt similare cu alte afecțiuni, diagnosticul poate fi dificil. În plus, căpușele purtătoare ale infecției pot transmite și alte boli. Alături de examinarea fizică (în special cu privire la erupția cutanată menționată), pentru confirmarea diagnosticului se impun teste de laborator pentru verificarea anticorpilor, precum testul ELISA (depistează anticorpii față de Borrelia burgdorferi) – acesta poate să nu iasă pozitiv în stadiul timpuriu de boală, dar eritemul este suficient pentru confirmare, urmat de test Westborn-blot dacă este pozitiv (depistează anticorpii față de mai multe proteine ale bacteriei).
Tratamentul bolii implică administrarea de antibiotice (au eficacitate în proporție de 90%); în general recuperarea este cu atât mai rapidă și mai de succes cu cât este inițiat tratamentul. Pentru stadiul incipient al bolii Lyme se administrează de obicei doxiciclină pentru adulți și copii peste 8 ani sau amoxicilină sau cefuroximă pentru adulți, copii mai mici, gravide și femei care alăptează; antibioterapia poate dura 14-21 zile. Dacă boala a ajuns la nivelul sistemului nervos central, se administrează antibiotice intravenos timp de 14-28 zile, cu rolul de a elimina infecția din organism; pot să conducă la diverse reacții adverse, inclusiv nivel redus de leucocite, diaree sau infectarea cu organisme rezistente la antibiotic.
Trebuie subliniat că după finalizarea tratamentului, există persoane care pot să mai prezinte simptome, precum:
- Dureri musculare/articulare;
- Probleme cu somnul;
- Dificultate în concentrare/probleme cu memoria;
- Probleme cu vorbirea și oboseală.
Acestea poartă denumirea de sindromul bolii Lyme post-tratament (10-20% dintre persoane dezvoltă sindromul), pentru care nu se cunoaște cauza, însă nu ajută administrarea suplimentară de antibiotice. Specialiștii iau în considerare un răspuns autoimun al organismului care conduce la apariția simptomelor.
De asemenea, este esențial de subliniat că puteți dezvolta boala de mai multe ori în viață, prin urmare este necesar să luați măsuri de protecție precum:
- Folosirea repelentelor de insecte;
- Purtarea de vestimentație care să acopere mâinile și picioarele;
- Evitarea zonelor cu ierburi și împădurite.
