Nevralgia postherpetică, complicație a zonei zoster, este o durere ascuțită care persistă pe anumite zone ale pielii după erupția provocată de această infecție virală. Pentru tratarea acestei afecțiuni se recomandă în special analgezicele.
Nevralgia postherpetică este principala complicație a infecției virale zona zoster, complicație ce apare la 10-15% dintre pacienții ce suferă de această infecție și care se manifestă prin durere ce poate persista chiar și luni după ce veziculele cauzate de zona zoster au dispărut.
Afecțiunea virală zona zoster este cauzată de infectarea cu virusul varicelo-zosterian și se caracterizează prin durere și prin apariția unei erupții cutanate pe orice zonă a corpului, cel mai adesea, sub forma unei benzi numite dermatom. Această afecțiune apare ca o reactivare a virusului varicelo-zosterian la ani sau chiar zeci de ani de la infectarea cu varicelă, pe fondul scăderii imunității, al îmbolnăvirii de cancer, al vârstei înaintate sau al administrării medicamentelor imunosurpresoare.
Ce este nevralgia postherpetică
Atunci când durerea cauzată de zona zoster persistă și după dispariția iritației de pe piele, apare afecțiunea numită nevralgie postherpetică. Ea intervine atunci când erupția determinată de zona zoster distruge nervii. Nervii afectați nu mai pot transmite mesaje de la piele către creier, ceea ce duce la durere cronică ce poate dura luni la rând, arată www.healthline.com.
Potrivit unui articol din 2017, publicat în American Family Physician, această boală afectează de regulă persoane de peste 50 de ani. Oamenii care au durere și iritație acute în timpul zonei zoster au un risc crescut de a dezvolta ulterior nevralgie postherpetică.
Semnul distinctiv al nevralgiei postherpetice este o durere ascuțită pe o zonă dermatomală unilaterală care persistă pentru cel puțin trei luni după erupția provocată de zona zoster.
Principalii factori de risc pentru declanșarea nevralgiei postherpetice sunt:
- vârsta înaintată,
- imunosupresia.
Cele mai eficiente tratamente sunt multimodale, cercetătorii concentrându-și atenția în special pe prevenția în rândul populației aflate la risc decât pe tratament, din cauza faptului că această afecțiune slăbește organismul deja vulnerabil la îmbolnăviri, arată Charles Gruver și Kevin B. Guthmiller într-un studiu publicat în 2020.
Simptome ale nevralgiei postherpetice
Zona zoster și nevralgia postherpetică sunt afecțiuni ce determină complicații pe termen lung, de multe ori subestimate. Durerea este simptomul predominant în toate fazele zonei zoster, pentru 90% dintre pacienții afectați. În faza acută, durerea este moderată sau intensă, pacienții comparând-o cu cea post-chirurgicală sau cu durerile nașterii, potrivit https://bmcmedicine.biomedcentral.com.
Simptomele nevralgiei postherpetice sunt:
- Durere acută resimțită pe o perioadă mai mare de 1-3 luni în aceeași zonă în care s-a manifestat zona zoster, chiar și după ce iritația cauzată de aceasta a dispărut
- Senzație de arsură la nivelul pielii, chiar și la cea mai mică atingere
- Sensibilitate la atingere sau la schimbările de temperatură
Un studiu publicat în anul 2014 de J. Schutzer-Weissmann și P. Farquhar-Smith a concluzionat că mai puțin de jumătate dintre pacienții cu nevralgie postherpetică ajung la o ameliorare a simptomelor. Cei afectați au, de cele mai multe ori, vârste înaintate și organisme slăbite, cu multiple comorbidități, de aceea este important ca intervenția în cazul lor să se axeze pe efectele secundare ale tratamentului.
Diagnosticarea nevralgiei postherpetice
În cele mai multe cazuri, diagnosticarea nevralgiei postherpetice nu este problematică, deoarece majoritatea pacienților țin cont că în zona afectată a existat în prealabil o iritație a pielii. La cei mai mulți dintre pacienți, culoarea pielii din zona respectivă se schimbă, iar cicatricele contribuie la stabilirea unui diagnostic corect. Este important ca, înainte de stabilirea diagnosticului de nevralgie postherpetică, pacienții să aibă parte de o evaluare medicală și neurologică completă și să se țină cont de eventualele comorbidități, pentru un tratament adecvat, arată https://www.sciencedirect.com/.
Tratamentul nevralgiei postherpetice
Consensul general referitor la tratamentul nevralgiei postherpetice vizează terapia multimodală. De asemenea, alte abordări includ tratamentul durerii în general, și nu aplicat în direcția nevralgiei postherpetice, arată https://www.ncbi.nlm.nih.gov.
Tratamentul nevralgiei postherpetice include câteva clase de medicamente, recomandate în funcție de simptomele fiecărui pacient în parte. Una dintre aceste clase de medicamente este reprezentată de analgezice, menite a ameliora durerea din zona afectată de nevralgia postherpetică.
Potrivit www.ncbi.nlm.nih.gov, în tratamentul nevralgiei postherpetice există trei abordări principale.
- Prevenția – identificarea populației aflate la risc de a contacta zona zoster și administrarea vaccinului
- Identificarea și tratarea timpurie a infecției cu zona zoster, deoarece întârzierea acestora ar putea crește riscul de a dezvolta nevralgie postherpetică
- Gestionarea simptomelor prin administrarea unui tratament multimodal și a procedurilor intervenționale.
Tratamentele non-invazive tradiționale includ medicamente orale și topice. Academia Americană de Neurologie și Federația Europeană a Societăților de Neurologie recomandă un antidepresiv triciclic cu administrare orală și plasturele cu lidocaină de 5% în tratarea acestei afecțiuni. O serie de studii au confirmat eficacitatea pe termen scurt și mediu a acestui plasture cu lidocaină, arată www.ncbi.nlm.nih.gov.
Există și terapii invazive pentru tratarea nevralgiei postherpetice, cum ar fi injecțiile cu toxina botulinică, administrarea de anestezice locale și stimularea măduvei spinării, arată aceeași sursă. Injecțiile cu botox sunt simplu de efectuat și au un profil limitat al efectelor secundare, însă este nevoie de mai multe studii pentru a li se evalua eficacitatea. Injecțiile epidurale cu steroizi și neuromodulația au rezultate mixte, primele asigurând o ameliorare a simptomelor doar pe termen scurt, în timp ce pentru al doilea tip de tratament fiind raportată o perioadă mai mare de ameliorare.