În contextul pandemic care a depășit deja un an, cea mai bună veste din această perioadă marcată de tragedii și anxietate a fost apariția vaccinului împotriva COVID-19. Miza acestuia este scăderea ratei de infectare și, în cele din urmă, dobândirea imunității de turmă. Cum ajungem însă în acel punct?
Cum definesc specialiștii imunitatea de turmă?
Imunitatea de turmă sau imunitatea colectivă se produce atunci când o mare parte a unei populații capătă rezistență la o anumită boală. Dacă un număr suficient de mare de oameni este rezistent la sursa unei boli, atunci virusul sau bacteria nu se va mai răspândi.
Potrivit webmd.com, chiar dacă imunitatea nu este dezvoltată de fiecare individ în parte, grupul ca întreg capătă protecție, deoarece, per total, sunt mai puține persoane infectate. Pe măsură ce rata de infectare scade, boala dispare. Imunitatea de turmă îi protejează pe cei cu risc ridicat de infectare, categorie ce include copiii mici și pe cei cu un sistem imunitar slăbit.
Istoric
Sintagma a fost folosită prima dată în lucrările unor veterinari americani îngrijorați de „avortul contagios“ – o epidemie de avorturi spontane apărute la vite și oi, potrivit unui articol publicat de David Jones și Stefan Helmreich în thelancet.com. În Statele Unite ale Americii, aceasta a devenit, până în 1910, principala amenințare la adresa bovinelor. Fermierii nu aveau altă soluție decât să sacrifice sau să vândă vacile afectate.
Un moment esențial în abordarea acestei probleme a fost identificarea de către medicul veterinar George Potter a unei soluții pe care o numea imunitate de turmă. Iată ce scria acesta în anul 1916: „Putem compara această boală cu un foc care, dacă nu este alimentat în mod constant, se va stinge. Imunitatea de turmă se dezvoltă păstrând vacile imune, crescând vițeii și evitând aducerea în turmă a vitelor străine“, arată thelancet.com.
Cum și când se dobândește imunitatea colectivă?
Există două modalități prin care se poate atinge acest obiectiv, potrivit www.webmd.com.
- Imunitatea se poate obține în mod natural – anticorpii luptă cu infecția în momentul în care corpul este expus virusului. De exemplu, la doi ani după virusului Zika în Brazilia, 63% din populație fusese expusă la virus, ceea ce a determinat specialiștii să afirme că populația respectivă a dobândit imunitate de turmă.
- Imunitatea colectivă se obține, de asemenea, și prin vaccin, a cărui menire este de a oferi rezistență corpului în fața bolii. Dacă, după vaccinare, corpul este expus la un virus sau o bacterie, el luptă împotriva acestora cu ajutorul anticorpilor. Un exemplu în acest sens este stoparea poliomielitei în Statele Unite cu ajutorul vaccinului creat pentru a lupta împotriva acestei boli, în 1950.
Atingerea pragului necesar ca o populație să capete imunitatea de turmă depinde de așa-numitul „număr de reproducere“ (prescurtat R0, din engleză – reproduction number). Acel R0 indică numărul mediu de persoane pe care un singur individ ce poartă virusul le poate infecta, dacă acele persoane nu sunt deja imune.
Numărul de reproducere este direct proporțional cu numărul de indivizi care trebuie să reziste în fața virusului astfel încât să obțină imunitatea de turmă. Potrivit specialiștilor, în cazul COVID-19, R0 se situează între 2 și 3, ceea ce înseamnă că între 50% și 67% din populație trebuie să capete rezistență înainte să apară imunitatea de turmă și să scadă rata de infectare.
Imunitatea de turmă și COVID-19. Estimările OMS
În luna decembrie a anului trecut, Organizația Mondială a Sănătății susținea, într-un articol publicat pe site-ul who.int, că ar trebui să obținem imunitatea de turmă prin vaccinare, și nu prin expunere la agentul patogen care cauzează boala. Una dintre direcții în atingerea acestui obiectiv este protejarea celor vulnerabili (persoanele care nu se pot vaccina din cauza unor probleme de sănătate sau a reacțiilor alergice).
Procentajul de persoane care trebuie să fie vaccinate pentru a atinge imunitatea de turmă diferă în funcție de boală. De exemplu, în cazul pojarului, este nevoie ca 95% din populație să fie vaccinată, iar restul de 5% vor fi protejați de faptul că boala nu se va răspândi printre cei vaccinați.
„Procentul de oameni care trebuie să se vaccineze anti COVID-19 astfel încât să se atingă imunitatea de turmă nu este cunoscut. Aceasta este o plajă vastă de cercetare și trebuie să ținem cont de faptul că este foarte probabil ca numărul să varieze în funcție de comunitate, vaccin, categoriile de populație cu prioritate la vaccin și alți factori“, se arată pe site-ul OMS.
O abordare la polul opus
Într-un articol publicat în revista Nature pe data de 18 martie 2021, Christie Aschwanden face referire la un studiu publicat de analistul de date Youyang Gu, potrivit căruia este puțin probabil să fie atins un prag al imunității de turmă din cauza unor factori precum ezitările referitoare la vaccinare, apariția unor noi tulpini ale virusului și întârzierea procesului de vaccinare a copiilor.
Autoarea articolului o citează pe Lauren Ancel Meyers, epidemiolog și director executiv în cadrul Universității din Texas – COVID-19 Modeling Consortium, Austin, care susține că „ne îndepărtăm de ideea atingerii unui prag al imunității de turmă care să elimine complet pandemia“.
Schimbarea de viziune schimbă paradigma abordării pandemiei, dar, subliniază autoarea articolului din Nature, acest fapt nu ar trebui să pună în umbră faptul că vaccinarea ajută. „Vaccinarea va duce la dispariția virusului, însă apar noi tulpini și este posibil să dureze luni sau ani de luptă cu această amenințare, timp în care să ne confruntăm cu noi valuri ale infectării“, susține Meyers.
Teoria este susținută și de Sara Del Valle, epidemiolog în cadrul Los Alamos National Laboratory din New Mexico, conform căreia noile tulpini ar putea face ca acesta mai transmisibil și rezistent la vaccin. „Suntem într-o cursă cu noile tulpini. Cu cât durează mai mult să oprim transmiterea virusului, cu atât mai mult timp vor avea la dispoziție aceste variante să apară și să se răspândească“, spune aceasta, citată în articolul publicat în Nature.
Imunitatea de turmă – „O idee îngrozitoare“
Despre cât de plauzibilă este ideea de a obține imunitatea de turmă în fața COVID-19 au vorbit și Suneel Prajapati și Narasimha Kumar, în articolul „Assumption of Herd Immunity against COVID-19: A Plausibility and Hope or a Terrible Thought in Modern-Day to Save the Life“, publicat în 2020 în Journal of Infectious Diseases and Epidemiology și citat de https://clinmedjournals.org/.
Cei doi susțineau atunci că „imunitatea de turmă ar putea fi o idee îngrozitoare deoarece la acest moment nu există măsuri preventive capabile să izoleze răspândirea virusului COVID-19. Dar, pentru că acest virus pare a fi letal, un număr mare de pacienți infectați nu doar că va duce la aglomerarea spitalelor, ci și la un număr mare de decese“.
Știința și medicina, armele disponibile în fața COVID-19
Deși perspectivele în ceea ce privește imunitatea de turmă sunt diferite, există un consens în ceea ce privește nevoia de protecție în fața virusului. Chiar dacă nivelul de încredere în privința vaccinurilor și a eficienței măsurilor de protecție fluctuează, încrederea în munca medicilor și a oamenilor de știință ar trebui să rămână constantă.