Tot ce trebuie să știi despre gută

Despre gută

Simptomele gutei au fost descrise cu foarte mulți ani în urmă, prima dată de către vechii egipteni, iar mai târziu de către Hipocrate. Totuși, legătura dintre acidul uric și gută a fost stabilită abia în secolul al XIX-lea. Cel care a demonstrat teoria a fost medicul britanic Alfred Baring Garrod. Despre gută se spunea că este boala oamenilor bogați, deoarece numai ei își puteau permite să mănânce carne de vânat, care este bogată în purine.

Guta este o formă comună și totuși complexă de artrită, caracterizată prin depunerea  sărurilor acidului uric în jurul unor articulații. Este localizată de obicei în zona picioarelor, în mod special la degetul mare. Atunci când se acumulează prea mult acid uric în organism, se pot forma cristale în jurul articulațiilor, provocând dureri mari, dar și alte simptome neplăcute.

Guta are mai multe stadii:

  1. Hiperuricemia asimptomatică – este perioada în care bolnavul are valorile acidului uric crescute pe o perioadă lungă, fără să prezinte totuși semne de artrită sau tofi gutoși.
  2. Guta acută sau artrita acută gutoasă reprezintă primul episod acut inflamator la nivel articular. Acesta poate să apară ca urmare a unui traumatism, a unei infecții sau intervenții chirurgicale. De asemenea, guta acută se poate manifesta pe fondul consumului crescut de alimente bogate în purine, în combinație cu o cantitate mare de alcool sau din cauza anumitor medicamente.
  3. Guta intercritică este o perioada de acalmie, în care pacientul nu are simptome. De obicei, al doilea atac de gută apare la aproximativ un an după primul.
  4. Guta cronică tofacee aduce cu sine apariția tofilor gutoși. Este vorba despre formațiuni elastice nedureroase, care pot avea de la câțiva milimetri la câțiva centimetri. De obicei, se localizează la degetele mâinilor sau picioarelor, la ureche, cot sau antebraț.
  5. Pseudoguta este o boală care prezintă simptomele gutei, fiind totuși cauzată de cristale de calciu-pirofosfat.

Cauze

Statisticile arată că bărbații sunt mai predispuși să facă gută. Alți factori care pot duce la declanșarea gutei sunt:

  • factorii genetici;
  • vârsta (după 65 de ani riscurile sunt mai mari);
  • menopauza la femei;
  • medicamentele pentru controlul hipertensiunii arteriale;
  • nivelul crescut al colesterolului;
  • obezitatea;
  • alimentația defectuoasă;
  • consumul excesiv de alcool (în mod special bere);
  • afecțiuni genetice;
  • chimioterapie;
  • anumite boli renale;
  • rezistența la insulină;
  • nivel seric crescut al acidului uric;

Simptome:

  • durere și sensibilitate la articulația afectată, de obicei la degetul mare de la picior;
  • mâncărime a pielii;
  • senzație de fierbințeală;
  • febră;
  • frisoane;
  • articulație inflamată;
  • mișcări limitate;
  • dureri atât de puternice și apărute atât de brusc, încât pot trezi bolnavul din somn;
  • zona afectată capătă o culoare roșie-vineție.

Riscuri și complicații

Guta este o boală ale cărei simptome pot fi reduse, dacă se urmează întocmai tratamentul și dieta recomandate de medic. În cazul gutei netratate, pot apărea complicații grave:

  • tofi gutoși (depozite de cristale de urat de sodiu monohidrat sub piele);
  • calculi renali (pietre la rinichi).

Abordări terapeutice

Persoanele care au simptome de gută ar trebui să se prezinte la medic încă de la primele bănuieli, pentru a împiedica boala să avanseze. Tratamentul este stabilit de către medic în

funcție de rezultatul analizelor și de frecvența atacurilor de gută.

Recomandări:

  • evitați consumul de alcool;
  • beți cât mai multă apă;
  • eliminați din alimentație carnea roșie, fructele de mare și organele de animale;
  • nu folosiți diuretice;
  • mențineți o greutate corporală normală.

Adaugă un comentariu

START TYPING AND PRESS ENTER TO SEARCH